Arhive pe categorii: Interviuri

Vsevolod Cernei: ”Îmbinând mercantilul cu utilul, am făcut de toate…”

Un rebel încă din tinerețe cu o experiență de mai bine de 35 de ani în jurnalism și o amplă colecție de poezii, Vsevolod Cernei este unul dintre cei mai buni publiciști din Republica Moldova. Și-a petrecut copilăria în comuna Lipnic, Dondușeni, studenția – la Chișinău și Moscova, iar toată viața și-a dedicat-o peniței ascuțite de jurnalist veritabil. 

–          În primul an de facultate ați studiat științe reale, ca mai târziu să alegeți calea      jurnalismului. De ce inițial Matematică și Cibernetică?

–          La matematică și cibernetică m
-am dus pentru că eram bun la materiile respective. Am fost printre câștigătorii olimpiadelor republicane la matematică timp de 3 ani. De asemenea, am studiat la Școala de Matematică fără frecvență de pe lângă Universitatea de Stat din Moscova în clasa a IX-a și a X-a. Îmi amintesc că profesorul de limbă română se certa cu cel de matematică, la care din olimpiade să mă trimită, pentru că eram bun la ambele. Totuși, profesorul de matematică era unul dintre cei mai văzuți din republică și am mers pe linia lui.

–          Cum s-a întâmplat că ați lăsat matematica pentru jurnalistică?

–          Am fost un student rebel și am fost exmatriculat de la prima facultate. La jurnalism m-am dus dintr-un calcul un pic meschin. Scriind versuri, am vrut să mă afirm ca poet și astfel m-am gândit să mă aranjez undeva unde ar putea să-mi fie publicate poeziile, adică în reviste sau ziare. Și uite așa, am ajuns student la Facultatea de Jurnalistică.

–          Ce v-a rămas în minte din acea perioadă?

–          Sunt multe amintiri amuzante, care pe atunci păreau dramatice. Acum, la trecerea vremii, noi vedem latura mai amuzantă, pentru că după aceea avem parte de încercări mai grele și mai serioase. Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze de lecțiile de franceză. Era o temă cu felurile de mâncare, care, cum se servește. Eu, evident nu pregătisem tema, pentru că avusesem alte interese și i-am zis profesoarei:  ”Când o să am eu ocazia să ajung în Franța să mănânc sau să comand ceva la restaurant?Este un lucru inutil! ” Lucru curios, că după ce Moldova și-a redobândit independența, prima mea deplasare peste hotare a fost în Franța. Continuă lectura

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Interviuri

”Nu aș schimba nimic în modelul familiei tradiționale românești!”

Familia este veriga cea mai importantă în societate. Aceasta a influențat întotdeauna buna  funcționare a ”lanțului” social. Familia românească a suferit numeroase metamorfoze datorită mai multor factori care au influențat-o. Despre cum a evoluat  în timp și ce reprezintă astăzi familia  în Republica Moldova, vom vorbi cu Silvia Corlăteanu-Granciuc, doctor în istorie, pedagog și nu în ultimul rând – mamă.

–          Cum ați defini noțiunea de ”familie”?

–          Dacă ar fi să argumentăm noţiunea în plan social, atunci, evident, vom folosi formula clasică: „Familia este celula societăţii”. Familia este grupul sau echipa constituită prin relaţiile de sânge şi consolidată prin afecţiune, respect reciproc, obiceiuri, tradiţii în care orice persoană (membru al acestei echipe) de la naştere deprinde cele mai importante valori pentru a se integra în societate.

–          Care este specificul familiei românești tradiționale?

–          Familia românească, în primul rând este caracterizată printr-o afecţiune şi o legătură sufletească particulară, în comparaţie cu familiile altor naţiuni. Membrii mai mici ai familiilor româneşti sunt învăţaţi de mici în spiritul respectului pentru cei maturi, respectul pentru ordine, disciplină, pentru muncă şi responsabilitate, conservarea şi transmiterea obiceiurilor. În multe familii, în prezent, preponderent din spaţiul rural dar nu numai, s-a mai păstrat tradiţia de a se adresa celor maturi prin diminutivul „Dumneavoastră”, sau (matale) ceea ce denotă un respect deosebit pentru maturii din casă, atât buneii cât şi părinţii. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Interviuri

„Visul cel mare e să pot merge, cel mai bizar vis pentru cineva ca mine…”

 La cei 21 de ani ai săi, trăiește fiecare clipă ca și cum nu ar exista ziua de mâine. Andrei Avornic s-a născut într-o familie de intelectuali din satul Horodiște, Călărași. Din neglijența medicilor trăiește cu o dizabilitate a aparatului locomotor  și muscular, dar asta l-a făcut mereu să lupte și să demonstreze oamenilor din jur că persoanele cu nevoi speciale nu sunt ”oameni de mâna a doua”.

–          Cum a fost copilăria ta?

–          Am fost un copil dorit în familie și am primit totul de la părinții mei. Până la 3 ani, mi-am petrecut majoritatea timpului alături de mămica în spitalele din Chișinău. Mai târziu, când mama a fost nevoită să revină la serviciu, a trebuit să-mi trăiesc copilăria alături de bunei, și nu de copiii de seama mea. Sufeream. Nu puteam să merg la școală și nici învățător la domiciliu n-am avut din anumite motive. Totuși, acasă am avut toate condițiile pentru a primi cunoștințele necesare pentru elevii claselor primare.

–          Gimnaziul l-ai făcut la Călărași, la un centru pentru copii cu dizabilități fizice și psihice. Cum te-ai integrat acolo?

–          Grație părinților și fraților, am reușit să mă integrez foarte ușor. Fiind dintr-o familie de intelectuali, s-a lucrat mult cu mine acasă. Mi-am făcut prieteni noi. Am făcut excursii diverse. Am căpătat cunoștințe și multă experiență de viață. Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Interviuri